În ultimele zile am avut câteva schimburi de replici cu persoane pe care nu mi-am dorit vreodată să le cunosc, nici nu mi-aș dori să le cunosc. Însă, viața e crudă și te obligă să ai de-a face cu tot felul de indivizi.
Un astfel de personaj este Andrei Rusu, numit președinte la CS 2005 București de către Daniel Pavel, proaspăt emigrat în SUA prin lotoria vizelor. Totuși, Daniel Pavel își menține controlul asupra asociației și, în orice moment, poate să îl excludă pe Rusu din club. Cel de-al treilea membru este Bogdan Iancu, care va fi mereu loial lui Daniel Pavel, fiind legați de o veche prietenie.
După un schimb de replici pe Facebook, Andrei Rusu dorește să discutăm în privat. Eu nu, consider că totul trebuie să fie public. Acesta este răspunsul pe care îl așteapta până la ora 18.00.
Din păcate, Tudor Iacov este mult prea îngăduitor cu Andrei Rusu, Andrei Eremia, Gabriel Rădulescu și Daniel Pavel. Din punctul meu de vedere nu poate exista o conciliere, deoarece clonele vor încerca mereu să omoare, la propriu, originalul. Vedeți și cazul Rapid, unde clona creată de partidul-securitate alocă resurse imense pentru a lichida Asociația Fotbal Club Rapid, cea care de drept deține palmaresul, istoria și sigla.
Dar Tudor Iacov spune să le mai dăm o șansă, în condițiile în care atât Andrei Eremia (public, prin intermediul Gazetei Sporturilor și Libertatea), cât și Daniel Pavel (în convorbirea telefonică pe care a purtat-o cu mine duminică seară și pe care am înregistrat-o pentru conformitate) au recunoscut că nici Spartac, nici 2005 nu sunt FC Progresul București.
Am făcut pariu cu Tudor Iacov că cele două clone, prin reprezentanții lor, nu se vor putea abține și următor atac neprovocat la adresa Progresului București se va produce cel târziu până la finalul anului, de care ne mai desparte trei luni și 2 săptămâni.
Dacă voi câștiga, Tudor Iacov a promis că nu va mai întoarce din nou obrazul și vom declanșa toate procedurile legale împotriva clonelor.
În altă ordine de idei, până și cei mai radicali spartaci, precum Cristi Oanță au înțeles că în cazul unei acțiuni în instanță, nu va mai rămâne decât un singur Progresul în București. Ceea ce afirmă, atât Oanță, cât și Rusu, cum că apartenența la clubul Progresul în calitate de antrenor, jucător sau suporter ar da un drept moral care se poate extinde în plan juridic, e de-a dreptul din altă realitate.
Da, dacă antrenorul, jucătorul și/sau suporterul își aduce o contribuție importantă, inclusiv financiară, atunci poate pretinde ca părerea lui să fie apreciată și luată în considerare. Dar în niciun caz nu poate invoca un drept de proprietate.
Mai mult, Rusu afirmă că drepturile nepatrimoniale, precum drepturile sportive, nu puteau fi transmise în 2009 prin cesiune. Vezi că te fugăresc cu pietre rapidiștii de la partidul securitate! Sfatul meu este să se intereseze la FRF sau la LPF și apoi să emită păreri pe acest subiect.
Așadar, pentru a nu lungi vorba, o să mai stau câteva săptămâni cu dosarul în brațe (nu rezistă băieții mai mult fără să ne atace, indiferent de ce îmi spune Pavel, al cărui cuvânt îmi e clar că nu mai valorează nicio para chioară) și, imediat, cum se confirmă câștigarea pariului îl voi preda avocaților pentru demararea lucrării. Și să nu mai aud pe careva că noi suntem ăia răi care nu lasă clonele să trăiască. Noi le-am lăsa, dar nici nu putem să le lăsăm să își facă de cap…
PS. Tudor Iacov consideră că acțiunea care urmează să fie inițiată la TAS, în urma contestației introdusă la meciul cu Dunărea 2020 Giurgiu este mai importantă în acest moment. Eu zic că toate acțiunile sunt la fel de importante și, mai ales, să păstrăm intacte obiectivele stabilite anterior, chiar dacă unora li se par derizorii. Pas cu pas, fiecare la momentul potrivit.
PPS. Tudor Iacov este prea tolerant și cu câteva persoane duplicitare care plimbă vorba ca pe un sac cu cartofi. Pe el îl distrează comportamentul acestor persoane, pe mine nu…
