Kamala Harris a fost desemnată oficial, aseară, candidatul Partidului Democrat pentru alegerile prezidențiale din noiembrie. În aparență, lupta pentru mandatul de patru ani pare deschisă, datorită efortului conjugat al principalelor rețele media, de socializare și a institutelor de sondare a opiniei publice.
Poporul Partidului Democrat îl desemnase drept candidat pe actualul locatar de la Casa Albă, însă Donald Tramp l-a învins pe Joe Biden prin KO în unica dezbatere, de la CNN, iar senilul lider al lumii libere a fost convins cu japca de propria camarilă să arunce prosopul.
Aceeași camarilă a propulsat-o în prima linie pe Kamala Harris, vicepreședintele care nu s-a remarcat cu nimic pozitiv în cei trei ani și jumătate de mandat, fiind mai degrabă o piatră de moară de gâtul administrației din cauza comportamentului extrem de bizar.
Imediat a început o acțiune masivă de spălare a păcatelor și de albire a comportamentului personajului, fără egal în istorie. Kamala Harris are o rată de aprobare extrem de scăzută în rândul americanilor, ca vicepreședinte al SUA, în privința celor patru mari probleme de interes, respectiv, economia (inflația), securitatea granițelor (imigrația ilegală), criminalitatea (siguranța cetățeanului) și politica externă (Rusia – Ucraina, Israel – Palestina și China).
Imediat, după anunțul retragerii lui Biden, sondajele au săltat candidatul Kamala Harris cu 10 puncte la toate aceste capitole, ceea ce este fie imposibil, fie americanii sunt bătuți rău de tot în cap. În mod evident, aici este vorba doar de tentativa de manipularea a opiniei publice prin intermediul sondajelor.
Iar activiștii Partidului Comunist American au decret 4 luni de maxim entuziasm și unitate pentru poporul democrat. Ceea ce nu e chiar așa. Doar că cenzura a redus la tăcere orice urmă de opoziție cu privire la metoda desemnării candidatului, dar și cu privire la persoana acestuia.
Una dintre liniile de luptă proletară împotriva mogulului Trump este aceea că miliardarul reprezintă un pericol pentru democrație, în timp ce democrații au ucis deja democrația prin debarcarea forțată a lui Joe Biden din cursa pentru un nou mandat. Scopul scuză mijloacele!
Apoi, Kamala Harris se poziționează la extrema stângă a Partidului Democrat ceea ce face ca un personaj precum Bernie Sanders să pară, prin comparație, un moderat. Astfel, pentru ca manevra să poată avea succes este necesară vopsirea Kamalei Harris, iar această să deschidă gura cât mai puțin cu putință. De altfel, în luna care a trecut de la asasinarea viitorului politic a actualului președinte, Kamala Harris nu a dat nici măcar un singur interviu și a apărut doar la câteva întruniri publice restrânse cu discursul citit de pe teleprompter, dar chiar și așa și-a dat arama pe față.
În primul rând, femeia pare permanent sub influența unor substanțe, fie ele permise sau interzise. Crizele isterice de hâhăieli bizare reprezintă un simptom evident. Făcând o paranteză, aseară, soțul ei a susținut că cel mai mult îi place râsul ei inconfundabil și tuturor ar trebui să ne placă această manifestare de om nebun care ne face instantaneu pielea de găină.
În al doilea rând, nu are nicio realizare majoră la catastif, iar politicile propuse până acum reprezintă un elogiu adus comunismului. Plafonarea prețurilor, centralizarea economiei, confiscarea averilor prin supraimpozitare, naționalizarea drepturilor de patent, acordarea, în regim de urgență, a cetățeniei americane imigranților ilegali, scutirea de taxe de școlarizare pentru studenți, sistem medical și de învățământ gratuit universal la toate palierele, ș.a.m.d.
Dacă punem pe hârtie ceea ce au spus, în mod real, cei doi candidați, constatăm că pericolul real nu doar pentru democrație, dar și pentru capitalism și întreaga lume liberă, este reprezentat de Kamala Harris.
Nu degeaba propagandiștii ruși exultă la perspectiva ca actualul vicepreședinte să devină președinte al SUA. Nu din punct de vedere militar, ci din punct de vedere economic. Pentru planul lui Putin de dedolarizare a relațiilor comerciale globale, măsurile propuse de Kamala Harris sunt perfecte.
Numai că, așa cum sugeram în titlu, Kamala Harris este un cameleon și nimic din ceea ce spune acum nu poate fi luat în serios. Mai mult, este doar o marionetă fără personalitate politică, ceea ce o face dezirabilă pentru nucleul dur al Partidului Democrat și pentru eșalonul doi al administrației.
O altă acuză adusă lui Donald Trump este aceea că acesta va favoriza clasa miliardarilor și va lovi puternic în interesele clasei de mijloc și ale sindicatelor. Însă, în realitate, cei mai mulți și cei mai perverși miliardari sunt principalii susținători ai Kamalei Harris și cei mai nocivi pentru clasa de mijloc și sindicate. Un singur exemplu: Jeff Bezos fondatorul și patronul Amazon, un libertarian extremist, de la care Kamala Harris se pare că a împrumutat conceptul de “opportunity economy”, care exclude din start orice formă de organizare sindicală. Alți miliardari libertarieni care sprijină substanțial campania Kamalei Harris sunt nu mai puțin celebrii Alex și George Soros, frații Koch, Reed Hastings, Reid Hoffman, foștii soți Melinda și Bill Gates, tot top managementul Facebook (Meta), în frunte cu Mark Zukerberg și Sheryl Sandberg, dar și alți aproape 500, majoritatea rechini de pe Wall Street.
În mod evident, acești miliardari vor să își promoveze propria agenda politică și economică, care lovește puternic exact în interesele celor care ar trebui să o voteze pe Kamala Harris pentru a deveni președinte. Adică, sindicatele, clasa de mijloc și comunitățile minorităților de orice fel, în special cea musulmană. De altfel aceasta din urmă cerere în stradă chiar în aceste zile încheierea agresiunii Israelului împotriva palestinienilor din Gaza, considerată de mulți a fi, în fapt, un genocid. Și aici se ridică un mare semn de întrebare cu privire la modul în care va aborda Kamalaonul Harris problema, în condițiile în care are nevoie de votul majorității absolute a musulmanilor din SUA, dar în același timp este legată ombilical de miliardarii evrei, dar și de soțul ei, tot evreu, Douglas Emhoff.
Așadar, alegerea Kamalei Harris în funcția de președinte al SUA nu va duce la nicio rezolvarea a conflictului, ci, mai degrabă, la extinderea acestuia în mare parte a Orientului Apropiat și Mijlociu. Adică, un război cu Iranul nu ar mai fi doar posibil, ci chiar probabil. Și în ceea ce privește Ucraina, probabil că situația va degenera, iar războiul va continua până la ultimul ucrainean.
Însă ceea ce privește întreaga lume este inflația provocată de cheltuielile necontrolate și tipărirea în prostie de dolari. Evoluția datoriei publice a SUA a luat-o razna după anul 2000, însă semnele erau deja prezente. În 1980, acesta se ridica la aproximativ un trilion de dolari, în 1990 la 3 trilioane, în anul 2000 la 5,5 trilioane. Republicanul George Bush Jr. a apăsat pedala de accelerație la aproape 12 trilioane, însă cel care a rupt gardul a fost democratul Barack Obama care a adăugat 8 trilioane. Trump a preluat conducerea de la 20 de trilioane datorie publică și până la pandemie a fost cuminte, fiind adăugate 2,5 trilioane în primii 3 ani de mandat, iar inflația era sub control. A venit însă pandemia și lockdown-ul din 2020, cu măsurile aferente, fiind generat un deficit de 4 trilioane de dolari.
Astfel, Joe Biden a pornit de la 26 de trilioane datorie publică, iar acum, cu jumătate de an înainte de încheierea carierei politice, a sărit de 35,17 trilioane, ceea ce reprezintă recordul absolut! Deficitul bugetului federal pe acest an, adică până la jumătatea lunii august a depășit deja 2 trilioane (adică s-au încasat 5 și s-au cheltuit 7), iar pomenile electorale d-abia acum urmează, ceea ce va duce la creșterea deficitului și a inflației. Probabil, că mandatul lui Biden se va încheia net la peste 10 trilioane adăugate deficitului public.
Donald Trump afirmă că alegerea Kamalei Harris ar însemna un dezastru economic și dispariția SUA. Normal, exagerează un pic, dar nici nu e foarte departe de adevăr. Dacă ceea ce afirmă acum Kamala va fi pus în practică va însemna începutul dezastrului nu doar pentru SUA, ci pentru întreaga lume. În patru ani de mandat, Kamala este capabilă să bată de departe recordul lui Biden, adăugând în 15-20 de trilioane la datoria publică, dacă apucă.
Nu intru în detalii, pentru că este evident că nici tiparnița de dolari nu mai rezită mult la ritmul impus de democrați. Dacă încrederea în dolar se va prăbuși, atunci banii vor fi doar hârtii fără valoare. Nu întâmplător, miliardarii de care am vorbit au început să-și transforme lichiditățile, unii chiar și acțiunile, în bunuri concrete, precum aurul și resursele naturale. Nu numai particulari au început această manevră, ci și actorii statali mari.
China a avut o rezervă uriașă de dolari, dar de ceva timp a început să o micșoreze și datoria publică a SUA deținută de China a scăzut de mult sub un trilion, la doar 750 miliarde. În schimb, rezerva de aur a Chinei a crescut de la 1000 de tone în 2015 la 2260 de tone. Aceste mutări nu sunt deloc întâmplătoare. Practic, în acest moment, dolarul mai este ținut în picioare doar de inerție! Acest potențial este enorm, dar nu va dura la infinit, dacă nu se stopează nebunia!
În concluzie, Kamala Harris poate face doar un joc cameleonic pentru a-și maximiza șansele de a fi aleasă președinte al SUA, adică minte cu nerușinare, însă antecedentele și absența unei personalități puternice, ne dau dreptul să credem că urmează ce e mai rău. Totuși, pentru Kamala Harris, luna de miere și entuziasm artificial se va încheia peste două zile odată cu Convenția Partidului Democrat de la Chicago.
Totuși, Donald Trump are încă prima șansă și dacă își joacă bine cărțile va fi cel de-al 47-lea președinte al SUA. Mai ales, că vineri s-ar putea anunța susținerea candidaturii acestuia de către democratul-independent Robert F. Kennedy (RFK) Jr., care ar urma să primească o funcție în viitoarea administrație Trump. După ce a primit sprijinul unui alt democrat, miliardarul Elon Musk, patronul Tesla, Space X și X (fost Twitter).
Așadar, ultimele 2 luni de campanie vor fi interesante și decisive. Părerea mea este că Donald Trump va câștiga detașat alegerile, pentru că la cealaltă variantă nici nu doresc să mă gândesc. America sub Kamala Harris ar deveni o chestie extrem de bizară, poate chiar mai bizară decât personajul în sine.
