Povestea relatată de Crin Antonescu în legătură cu declarația dată la Securitate nu îmi dă pace. Ceva nu se leagă.
Deja am atras atenția asupra faptului că declarația e scrisă impecabil, atât ca grafie cât și ca fir logic, fără ezitări sau corecturi, ceea ce denotă o stare de relaxare a autorului, ceea ce reprezintă o ciudățenie în condițiile date. Mai mult, Antonescu a fost invitat la sediul Securității, nu a fost ridicat de acasă sau de pe stradă. Ceea ce indică o abordare privilegiată în astfel de cazuri. Mai mult, Crin Antonescu află povestea privind prima tentativă nu de la miliție sau securitate, ci direct de la prietenul său, după ce acesta a fost anchetat, prelucrat, eliberat de Securitate și după ce și-a reluat activitatea normală, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Incidentul a avut loc în toamna anului 1987, iar Crin Antonescu a dat declarația la jumătatea lunii ianuarie 1988, deci la câteva luni distanță. Apoi, Crin Antonescu spune că poate avea o influență bună asupra prietenului său și indică grupul de prieteni apropiați ai acestuia. De ce ar declarat așa ceva, benevol, un martor, nefiind vorba de un interogatoriu?
Însă există și un al doilea aspect, care nu a fost analizat cu atenție.
Prietenul lui Antonescu. Acesta și-a pus în gând să fugă din țară. Sau acesta a fost ordinul? În 1988, profitând de o excursie în Bulgaria, tot țară comunistă cu un regim sever, nu se mai întoarce în țară, dar este prins de autorități la aeroport, având destinația Viena și retunat pachet în România. Clar, habar n-avea cum să procedeze pentru a avea succes în tentativa sa.
După ce este prelucrat de Securitate, nu primește niciun fel de pedeapsă. Ceea ce poate indica o operațiune de racolare. „Măi, băiete, dacă nu mai vrei să mai stai, noi nu te reținem. Te și învățăm noi ce să faci pentru a reuși, în schimb, mai schimbi cu noi o vorbă, cu privire la ce se întâmplă pe unde ajungi, de preferință Canada”
Nu trece un an și prietenul e deja mai ceva ca James Bond. Singurul care îi cunoaște planurile este Crin Antonescu, nimeni altcineva. Traversează țara până la granița cu Iugoslavia, unde petrece o vreme într-un lagăr, iar apoi ajunge în Canada. Despre modul în care a trecut de fâșie și două rânduri de grăniceri, nimic. Cum a ieșit din lagăr și cum a ajuns în Canada, iar nimic.
Am auzit zeci de relatări ale unor persoane care au fugit din țară, prin Iugoslavia, dar și sute de povești triste ale celor care nu au reușit. Nimic nu se compară cu legenda prietenului lui Antonescu, practic paranormală din multe puncte de vedere.
„Crin Antonescu a fost singura persoană în care am avut încredere să mă destăinui înainte de a pleca și l-am rugat frumos să-mi anunțe familia, părinții mei, după trei săptămâni după ce am plecat. Pentru că din informațiile mele știam că dacă a trecut această vreme mi-a reușit excursia și să-i asigure că sunt în siguranță și că-i voi contacta cu prima ocazie”, a afirmat el.
Excursie? Pe bune? Niciun amănunt, cum a stat ascuns într-un boschet așteptând un moment de neatenție al grănicerilor? Chiar nimic, excursie după excursie? Pute rău!
Să fim serioși! Crin Antonescu nu a fost nici urmărit, nici o victimă a Securității. A dat o declarație benevolă, fără niciun fel de presiune din partea Securității.
Părerea mea. Poate fi greșită pentru că informațiile sunt foarte puține. Avem doar declarațiile din 1988 și 2025 ale lui Crin Antonescu, declarația de acum a lui Ștefan Costache, pe care le coroborez cu experiențe similare în astfel de cazuri:
Crin Antonescu a fost racolat de Securitate încă de pe băncile facultății, așa cum s-a întâmplat cu o fostă colegă de a lui, liberala Mona Muscă.
Crin Antonescu a primit post de profesor la Tulcea și sarcina de a supraveghea indivizii care ar putea crea probleme.
Prima tentativă a lui Ștefan Costache de a fugi din țară este autentică și extrem de naivă. Planul său a fost să se suie în avion de la Sofia la Viena fără viză.
La întoarcerea în România, Ștefan Costache este prelucrat de Securitate, care îi oferă două posibilități: fie la pușcărie, fie colaborează. Având profilul necesar pentru a deveni un agent util, i se oferă posibilitatea să părăsească clandestin țara, cu destinația Canada.
Pentru a ne crea o imagine mai completă asupra a ceea ce s-a întâmplat, fără a avea certitudinea că nu e o fabricație cap coadă, ar fi necesar accesul la dosarul întocmit de Securitate lui Ștefan Costache. Dar, doar acesta poate să îl facă public la cerere. Pentru că așa e legea. 🤫
Pentru a completa verificările este chemat la Securitatea pentru o declarație-caracterizare agentul infiltrat Crin Antonescu, cel care spune că poate avea o influență pozitivă asupra prietenului său.
După 1989, Crin Antonescu dezvoltă relații mai importante precum cea cu Virgil Măgureanu, intră în PNL și din profesor / muzeograf la Tulcea ajunge deputat în 1992 și ministru în 1997. Fulminant!
În 2009, Măgureanu îi vinde un apartament lui Crin Antonescu (și Adinei Vălean) cu 150.000 de euro decât valoarea reală, diferență achitată de Romprest (conform plângerilor formulate de fosta nora a lui Virgil Măgureanu). Nu contează în cazul de față apartamentul, ci legătura clară dintre Virgil Măgureanu și Crin Antonescu.
În 2014 este favorit pentru funcția de Președinte al României, dar se retrage inexplicabil și cedează locul lui Klaus Iohannis. În schimb, acceptă jobul de casnic la Bruxelles din postura de soț al Adinei Vălean, europarlamentar și comisar.
Conform propriilor declarații, timp de 10 ani, Crin Antonescu nu a prestat absolut nimic! S-a ocupat exclusiv de educația fetei din prima căsătorie, zice el. Și brusc, după anularea alegerilor, s-a trezit să își reia activitatea politică exact de unde a întrerupt-o voluntar, din postura de candidat la funcția de Președinte al României.
Părerea mea e că Antonescu a fost agent activ și, probabil, încă este. La Bruxelles a fost în misiune, nu ca să testeze berea belgiană. Din disperare, neavând altă soluție, Securitatea l-a rechemat în țară pentru a-și face numărul de magie, prin minciună și promisiuni fără acoperire, pentru a bloca accesul la seiful cu secretele murdare din ultimii 35 de ani.
Poate greșesc, dar evidența, experiența și intuiția urlă legendă securistă de la cap la coadă. Inclusiv, scandalul declanșat în jurul declarației din 1988 pute a operațiune sub steag fals.
În aceste condiții, în care Securitatea joacă „ALL IN” trebuie să ne așteptăm la o fraudarea masivă a alegerilor din mai în favoarea lui Crin Antonescu.
