Neo-marxiștii circulă printre noi și sunt ușor de recunoscut, chiar dacă nu sunt ușor de definit într-o frază. Motivul este reprezentat de faptul că Internaționala zilelor noastre nu este o mișcare unitară și nici măcar nu putem să punem un număr în dreptul ei ca în cazul primelor patru. Pentru a identifica un adept al neo-marxismului trebuie să ne raportăm mereu la valorile și ideologiile pe care le promovează.
Socialismul și comunismul sunt ideologii apărute din cenușa vechilor imperii coloniale ale civilizației occidentale.
Însă, laboratorul în care acestea au fost testate a fost Estul Europei. Fără îndoială, principalul gânditor care a dat naștere acestor ideologii a fost Karl Marx, care a avut suportul financiar și moral al unui capitalist, Friedrich Engels. Putem spune că toate nenorocirile secolului XX și cele care vor urma în secolul XXI își au izvorul în gândirea unor germani pusă în practică de discipolii lor, unii germani, dar în special de cei ruși. Adică de Adolf Hitler, Vladimir Ilici Lenin și Iosif Vissarionovici Stalin. Veți spune că Hitler și Stalin au fost cei mai mari dușmani în timpul celui de-al doilea război mondial, deci nu au cum să apară din același izvor de gândire. Aici multă lume greșește. Înainte de a fi dușmani, cei doi au fost prieteni. Așa cum Stalin a fost “prieten” inițial și cu Troțki. Vina scandalului permanent și violent dintre discipoli îi aparține în exclusivitate mentorului Karl Marx și traducătorilor acestuia.
Karl Marx, cu toate că a scris foarte mult, nu a reușit să dea o formă coerentă teoriilor sale. Socialismul este ca o șaorma cu de toate. Aceasta pornește de la niște lozinci simple care se adresează unor probleme reale ale societății din secolul XIX la care se adaugă fără nicio logică idei filosofice, modele economice și concepte sociale. Iar discipolii s-au simțit liberi să îmbunătățească ideologia și astfel au apărut zeci și sute de curente ale socialismului. Lenin și Troțki au adăugat la șaorma mai mult internaționalism, Hitler și Stalin mai mult naționalism, unii au centralizat mai mult economia, alții mai puțin. Însă toți au avut la bază ideile lui Karl Marx, chiar dacă unii, gen Hitler, au pretins că ideologia le aparține în exclusivitate.
Discipolii lui Karl Marx nu au dispărut. Azi sunt doar ceva mai greu de recunoscut, deoarece au diversificat foarte mult ingredientele din șaorma socialismului și s-au infiltrat în curentele clasice de gândire pe care le-au infestat și transformat. Practic, întreaga lume occidentală, din punct de vedere politic, economic, social și cultural, a fost transformată într-o șaorma socialistă. Procesul s-a accelerat după căderea comunismului în Europa de Est, realizată datorită modelului social clasic, bazat pe economia capitalistă. Însă, puroiul din buboiul spart s-a împrăștiat peste tot în lume și astfel a prosperat neo-marxismul. Iată principalele caracteristici, comune tuturor curentelor neo-marxiste:
- Oligarhia birocratică, formă superioară de conducere a societății umane, statală și, mai ales, suprastatală. În acest concept, reprezentanții aleși prin vot direct de popor au putere mai puțină spre deloc, aceasta fiind concentrată în instituțiile statului sau suprastatului, controlate de persoane numite pe criterii arbitrare, în funcție de originea, educația și gândirea așa-zis “sănătoase”. Adică, fostul dosar de cadre comunist.
- Limitarea libertății de exprimare a ideilor contrare narativului oficial și demonizarea liderilor opoziției.
- Susținerea și promovarea unor libertăți individuale nenaturale și interzicerea sau limitarea libertăților naturale.
- Propagarea fricii în societate cu privire la existența unor pericole imaginare sau exacerbarea unora reale. În comunism, aceste pericole purtau numele de “dușmanii de clasă”.
- Inflexibilitatea politicilor generale în raport cu realitatea. “Calea cea dreaptă către un viitor de aur”
- Controlul excesiv al resurselor financiare și centralizarea economiei, prin instrumente directe sau indirecte
- Programe de reeducare culturală a adulților și de îndoctrinare a copiilor și tineretului.
- Încurajarea proceselor migraționiste și de eterogenizare a populației
- Uniformizarea și conformizarea culturală.
- Creșterea exacerbată a implicării serviciilor secrete în chestiuni civile, care nu au legătură cu securitatea națională sau internațională.
Așadar, orice persoană care sprijină oricare din aceste zece puncte este cu siguranță infectată cu virusul neo-marxismului. Chiar dacă nu este conștientă de acest lucru. Mai există și categoria neo-marxiștilor oportuniști, care înțeleg libera inițiativă ca fiind finanțarea activității lor aproape exclusiv din fonduri publice, fie că vorbim de activități comerciale sau fără scop patrimonial.
La final, trebuie subliniat și paradoxul neo-marxistului. Acesta se consideră și/sau este concomitent stăpân și sclav, opresor și oprimat. Ceea ce face din această ideologie schizofrenică pericolul principal la adresa civilizației umane.
