În urmă cu doi ani am scris despre declanșarea celui de-al Treilea Război Mondial de către Donald Trump. Poate părea paradoxal faptul că Trump, cel care se dorește a fi Pacificatorul și Stăpânul Lumii, să contribuie decisiv la declanșarea Războiului Lumilor.
Dacă analizăm atent evenimentele, Războiul Lumilor sau al Sistemelor a fost deja declanșat din data de 20 ianuarie 2025, prima zi din cel de-al doilea mandat al Președintelui SUA.
Prin semnarea primelor ordine executive, Donald Trump a semnat declarația de război a severaniștilor, susținători ai valorilor democratice autentice, împotriva globaliștilor, susținători ai oligarhiei birocratice și libertăților psiho-patologice. Evident, există foarte multe nuanțe, dar în mare cam acestea sunt taberele care se înfruntă.
Atacul fulger, de tip Blitzkrieg, lansat de Trump i-a prins cu pantalonii în vine pe globaliștii americani, chiar dacă aceștia au reușit în ultimele decenii să acapareze aproape toate pozițiile din sistemul birocratic federal și statal. Investigațiile inițiate de Elon Musk și al său DOGE au scos la iveală un nivel al corupție și fraudei imposibil de imaginat doar cu câteva luni în urmă.
Astfel, Donald Trump începe să taie finanțarea globaliștilor, conectați direct la bugetul federal, însă rezervele acumulate de aceștia pot să le susțină rezistența cel puțin până la finalul mandatului lui Trump. Însă, cea mai mare problemă cu care se confruntă Trump este cea a sistemului de justiție americani, deoarece acesta a fost împânzit cu judecători și procurori activiști ai globalismului, atât la nivel federal, cât și statal.
Cheia succesului va fi obținută doar dacă va reuși să curețe sistemul judiciar american de acești paraziți. Altfel, tot programul lui Trump se va duce de râpă, chiar dacă, teoretic, Curtea Supremă a SUA va invalida toate deciziile potrivnice ale instanțelor inferioare. Acest proces necesită timp, iar timpul nu este în acest moment de partea lui Trump. Președintele american trebuie să se miște cu viteză maximă pentru a avea eficiență.
Însă, din punct de vedere strict politic, democrații sunt în continuare în degringoladă. După mascarada cu Biden și Kamala Harris, globaliștii americani nu a reacție și nu reușesc să aducă în față lideri adevărați, care să se ridice măcar la genunchiul noilor lideri republicani, promovați de Donald Trump.
Globaliștii consideră Statele Unite ale Americii, în acest moment, un teritoriu temporar pierdut, motiv pentru care își concentrează eforturile în alte zone, precum Europa și Orientul Mijlociu. În aceste regiuni au reușit două lovituri de stat importante pentru planurile lor viitoare, în România și Siria. Dar, acestea regimuri impuse cu forța nu sunt sigure, mai ales dacă Donald Trump decide să acționeze împotriva lor.
Situația din Siria este cea mai ciudată, pentru că la înlăturarea lui Bashar al-Assad au contribuit toate forțele interesate. Americanii și europenii, israelienii și turcii, dar și rușii, în mod tacit. Vina principală aparține fostului președinte sirian, deoarece a refuzat să își reformeze armata și a păstrat în anturajul său un nucleu de generali incompetenți și corupți, ceea ce a condus la pierderea sprijinului rusesc.
Noua configurație este imposibil de explicat logic cu privire la alegerea noii conduceri siriene. Să instalezi, într-o zonă atât de volatilă, un lider la ISIS și Al Qaida, aflat pe locul 3 pe lista celor mai căutați teroriști din lume, la conducerea Siriei ridică cel puțin un semn de întrebare cu privire la sănătatea mentală a celor care au gândit așa ceva. Abu Mohammad al-Julani, aka Ahmad al-Sharaa s-a născut în Arabia Saudită și este un discipol al lui Osama bin Laden și un colaborator al altor lideri islamiști notorii, precum Abu Musab al-Zarqawi și Abu Bakr al-Baghdadi.
Interesant este și faptul că noul lider sirian se află în continuare pe lista teroriștilor sancționați de Consiliul de Securitate al ONU. Detaliile succinte despre acest superterorist transformat peste noapte într-un conducător frecventabil și frecventat de liderii UE sunt năucitoare.
De asemenea, năucitoare este și tolerarea genocidului pe care islamistul îl produce acum împotriva creștinilor și alawiților, iar întreaga comunitate internațională aplică legea tăcerii, Omerta.
Totuși, cred că Donald Trump nu va mai tolera mult această moștenire a regimului Biden și își va aduce aminte că al-Julani este responsabil de moartea multor americani. Moment în care atât Israel, cât și Turcia se vor trezi din amorțire. Erdogan doar un semn așteaptă pentru a declanșa un atac împotriva regimului de la Damasc, deoarece al-Julani a făcut recent un pact cu PKK (vopsit în Siria ca SDF). Acest semn poate fi reprezentat fie de reintroducerea lui al-Julani pe lista teroriștilor, fie de retragerea sprijinului american pentru SDF. De ce ar face Trump un asemenea gest? Pentru că Siria reprezintă în actuala configurație o sursă financiară pentru globaliști.
O altă sursă financiară importantă pentru globaliști este reprezentată de bugetele UE și al țărilor europene. Dacă în Siria accesul la resurse este destul de simplu de realizat, în UE sunt necesare condiții speciale pentru fraudarea bugetelor. Chiar dacă avem o majoritate globalistă, curentul suveranist tinde, cel puțin, să încurce grav planurile. Și, din acest motiv, este necesară continuarea războiului cu Rusia până la ultimul ucrainean și este necesară lovitura de stat constituțională din România.
Diferențele dintre viziunea americană actuală și cea globalistă privind pacea sunt fundamentale. În acest moment, un război, fie el și economic, între SUA și EU este mai probabil decât o pace între Rusia și Ucraina. În acest scenariu, singura pierzătoare este Uniunea Europeană și țările componente. Dezastrul economic care se prefigurează va fi de proporții epice. Resursele proprii limitate și tarifele la export vor avea consecințe pe termen lung asupra economiilor europene.
În acest timp, Bolojan & Co joacă precum găina recent decapitată. Degringolada politică și economică, reflectată clar în ratingul de regim hibrid și economie aproape junk, se dorește a fi compensată de o slugărnicie totală față de Bruxelles și Paris. Din punct de vedere electoral, coaliția aflată la guvernare nu mai reprezintă aproape nimic. Până și sloganul electoral prin care este promovat Crin Chucky Căcărău Antonescu este copiat fie din campania de acum trei ani a lui Victor Orban, fie din campania de anul trecut al Kamalei Harris: “Înainte, nu înapoi”. Mai mult, unele mesaje transmise în ultimele zile sunt copiate din campania electorală a lui Călin Georgescu. Liderii coaliției ARÎ se comportă de parcă ar fi în Opoziție, nu la Putere și toate măsurile imbecile luate de Guvern nu le-ar aparține. Strategie copiată, cu siguranță, din campania Kamalei Harris.
Bolojan a demonstrat astăzi că nu dă doi bani pe Constituția României și l-a ținut de mână pe Chucky Căcărău la o întrunire electorală în cadrul Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România. Disperarea este așa de mare încât ar face orice să își urce candidatul scos de la naftalină de la 8% la 20%, cu speranța deșartă că va ocupa locul 2. Ceea ce e aproape imposibil, având în vedere că hemoragia voturilor către George Simion, Nicușor Dan, Elena Lasconi și Victor Ponta a scăpat de sub control. Singurele voturi sigure sunt cele din zona UDMR, dar nici maghiarii nu se vor înghesui toți să voteze marioneta.
Așadar, soluția propusă de guvernați pentru gestionarea unei situații interne și externe extrem de complexă este o glumă proastă! De fapt, așa cum au și afirmat azi, Bolojan, Ciolacu și Kelemen Hunor, rolul lui Crin Antonescu este acela de a salva coaliția de guvernare, nu de a salva țara.
Chiar dacă printr-o minune, Crin Antonescu ar intra în turul 2, șansele să câștige tind spre zero. În toate scenariile Căcărău pierde fără drept de apel indiferent de numele adversarului, dacă alegerile nu sunt fraudate masiv de Securitate. Eu încă nu am întâlnit o persoană reală care să afirme că ar pune ștampila pe Antonescu. Cum să votezi pe unul care la întrebarea “Ce ați făcut în ultimii zece ani?” răspunde “Shopping”!
Dar nu aceasta este partea cea mai proastă. Bolovanul Imbecil produce pagube greu de remediat, în ceea ce privește politica externă, depășindu-și atribuțiile de interimar. De capul lui prost angajează România în tot felul de mizerii doar pentru a le face pe plac lui Macron și Ursulei von der Leyen, două personaje expirate ale istoriei. Ultima idioțenie se referă la România ca hub logistic și de tranzit pentru trupele europene de menținere a păcii în Ucraina. De ce este o idioțenie? Pentru că nu va exista niciun tratat de pace în care să fie prevăzută prezența în Ucraina a unor trupe din țări membre NATO. Păi, de ce a mai declanșat Putin toată tevatura? Printre alte obiective explicite se află și opoziția Rusiei la prezența militarilor NATO în Ucraina. Nu văd niciun motiv serios pentru care Putin ar abdica de pe această poziție. Doar dacă, între timp, îl lovește damblaua.
În concluzie, România se află la o răscruce, fix pe marginea prăpastiei, iar Bolojan joacă Șotronul.
