Manualul de educatie fizica si sport a devenit principala problema a societatii romanesti in ultimele saptamani. Toate televiziunile de stiri au luat foc si arunca cu smoala incinsa spre minister, spre autori si, nu in ultimul rand catre elevi, considerandu-i handicapati, deoarece nu ar fi in stare sa care in ghiozdan o cartulie in plus.
Nu am vazut manualul, nu stiu cum a fost conceput, insa consider ca anumite cunostinte teoretice trebuie expuse elevilor, in special celor inscrisi la Scolile cu profil Sportiv. E aberant sa crezi ca cineva poate primi o formatie eficienta doar prin puterea exemplului.
Taranistii din televiziuni, cu precadere cei de la Antena 3, care pana in 2000 au contribuit din plin la punerea tarii pe butuci, considera insa ca e suficient ca, la orele de educatie fizica si sport, profesorul sa arunce o goasca si puradeii sa alerge dupa ea o jumatate de ora.
Pentru ce e necesar manualul de educatie fizica si sport intregii mase de elevi din Romania? Daca nu pentru a deveni sportivi, macar pentru a cunoaste cu adevarat cate ceva din fiecare sport, cum se practica, cu ce se mananca. Peste ani ei, elevii de azi, vor deveni spectatorii si fanii de maine, care vor injura ca la usa cortului, pe stadioane sau in fata televizorului, pentru ca nu inteleg de ce arbitrul a luat o anumita decizie.
Insa, invatamantul reprezinta un mare pericol, daca e facut cu simt de raspundere. Bizonii se pot destepta, pot incepe sa inteleaga ce li se intampla si ce se intampla in jurul lor. Daca ar fi sa ne luam dupa argumentele stiristilor, orice manual este inutil, o povara in plus pentru elevul lesinat de multitudinea surselor de informare de care dispune in prezent.
Al doilea subiect tratat in aceste zile este cel al pensiilor speciale. Nu spun daca beneficiarii merita sumele de-a dreptul obscene pe care le primesc, insa tehnic nu putem vorbi de pensii. Pentru ca pensia presupune o contributie si stagiu de cotizare. Majoritatea celor abonati la buget nu au contribuit nici macar o zi la niciun fond de pensii, public sau privat. Iar situatiile in care unii angajati ai statului sunt pensionati la cerere la 40-45 de ani reprezinta o sfidare, depasind stadiul nesimtirii.
In fapt, banii respectivi, multi sau putini, reprezinta o indemnizatie, o renta sau o spaga pentru anumite servicii prestate in functie. In niciun caz, pensie. E foarte simplu: nu ai cotizat, nu ai cum sa fii pensionar.
Stangularea sistemului de pensii a inceput cu introducerea in sistem a agricultorilor. Nu neaparat prin suma in plata, ci prin numarul celor inscrisi abuziv in sistemul public de pensii. Acest sistem nu este un sistem de asistenta sociala sau cel putin nu ar trebui sa fie. Daca ai muncit 35-40 de ani in care ai contribuit, primesti pensie intreaga. Altfel, primesti pe masura contributiei. Restul care nu a contribuit trebuie separat si asistat social pe masura posibilitatilor bugetare.
Totusi, categoriile privilegiate sunt din punct de vedere numeric reduse, insa reprezinta o povara importanta, fie ca vorbim de generali si colonei, de judecatori sau procurori, de militieni si politisti.
Pai, aceste categorii au nevoie de zeci de ani pentru a ajunge la o experienta care poate fi valorizata in favoarea tarii si statul ce face? Ii pensioneaza inainte sa o capete sau cand pot sa isi indeplineasca misiunea cu randament maxim. Doar in Romania…
Tot in Romania, afaceristii aflati in pragul condamnarii pentru diverse fapte sunt lasati sa zburde liberi pe campiile patriei fara sa fie deranjati de viitorii proaspat pensionari de 45 de ani. Unul a fugit cu oile, altul scapa de filaj ca-n bancurile cu prosti, iar ultimul e ca in desenele animate cu Road Runner. Puiu a fost judecat de s-au plictisit politistii si procurorii. Iar cand s-a pronuntat sentinta definitiva toti dormeau in post. Insa, sa nu uitam ca cei care se predau de buna voie sunt opriti in trafic, in drum spre Rahova, cu mascati si televiziuni.
Romania e balamucul perfect in care pacientii sunt medici si medicii sunt legati de paturi. Mai avem vreo sansa la normalitate in societatea romanesca? Sunt un optimist, unul ponderat. Probabil ca da, insa dupa anul 2050…
