Dilemă mare în fotbalul românesc! Cine deține marca moștenește și palmaresul? Răspunsul este evident, însă foarte mulți, în toate colțurile țării, se îmbată cu apă rece.
Marca este un bun transmisibil, având rol de protecție, din punct de vedere comercial, în timp ce palmaresul reprezintă istoria și numai cel ce a făurit-o o poate revendica. În cazul cluburilor sportive, palmaresul este transmisibil doar prin fuziune sau contopire a două sau mai multe structuri.
Ca și marca, trofeele fizice pot fi înstrăinate, fără însă a afecta palmaresul sportivului care renunță la ele. Pentru a înțelege mai bine de ce nimeni nu se poate lăuda cu performanțele altuia voi da un exemplu din gimnastică.
Una dintre fostele noastre mari gimnaste ajunge într-un impas financiar și ar fi nevoită să își scoată la vânzare medaliile. Și eu cumpar una dintre ele, una de aur. Prin această tranzacție înseamnă că am devenit campion olimpic la bârnă și FIG trebuie să opereze modificarea rezultatelor din urmă cu 20 de ani? Să fim serioși!
Tot așa e și cazul cluburilor care poartă numele unor echipe de legendă precum Juventus, Petrolul (urmașa prin transhumanță a grupării bucureștene), UTA, FC Argeș, etc. Unele poate au achiziționat marca, s-au înregistrat cu aceleși nume, însă o structură nou înființată, unele de niciun an de zile, nu are cum să moștenească palmaresul. Doar în România se acceptă prostia și federația falsifică istoria atribuind unor cluburi, care d-abia dacă au reușit să treacă de Liga 4, prezențe de zeci de ani în prima ligă și câteva titluri de campioană. Dar nu ne miră deloc, deoarece chiar FRF și-a „împins” în fals anul înființării sale până în 1909…
În această primăvară s-a înființat în București un nou club: Carmen. Inițiatorii proiectului au solicitat acceptul moștenitorilor fostului patron interbelic pentru a folosi acest nume și l-au primit, conform propriilor declarații. Asta nu înseamnă că echipa care va debuta la toamnă în Liga 5 are în palmares decada 1937-1947. Cum nici Venus din Liga 4 nu are în palmares cele 8 titluri cucerite în perioada 1919-1940 de legendara echipă a prefecturii (miliția vremii).
Aceeași situație e și cu Rapid, Progresul, Ripensia, Chinezul, Unirea Tricolor, U Cluj, etc. Mărcile pot fi revendicate, cumpărate, licitate cu scopul de a duce numele mai departe. Însă, negoțul nu are nimic în comun cu istoria. Palmaresul nu poate fi nici furat, nici vândut, nici împrumutat… Performanțele, mai mari sau mai mici, aparțin structurilor care le-au realizat și unele, din păcate, nu mai există, din diverse motive…
Astfel, aceste cluburi, cu denumiri trase la indigo, pot susține doar că duc un nume mai departe, în niciun caz că sunt moștenitoarele sau continuatoarele echipelor pe al căror palmares doresc să își creeze imaginea…
Este foarte interesant ce spuneti si tind sa va dau dreptate.
Dar ce parere aveti despre echipele din alte tari care au trecut prin aceeasi situatie si sunt considerate si ca detinatoarele palmaresului.
De exemplu: Napoli, Fiorentina, Parma, Leeds United.
Aceste cluburi functioneaza pe alte societati decat cele care au falimentat sau au fost desfiintate si structurile din care fac parte le considera si ca detinatoare de palmares.
Da, e interesant de studiat cum s-a procedat in Italia si Anglia. Totusi, de exemplu in Anglia falimentul are un cu totul alt inteles decat in Romania. La noi e echivalent cu dizolvarea si radierea societatii in momentul in care procedura a fost finalizata. In alte parti inseamna lichidarea tuturor activelor si posibilitatea de a incepe de la 0 pe aceeasi societate. Cum e si cu falimentul personal. Iei omului toate bunurile materiale, dar nu-l omori. 🙂
Comentariile sunt închise.