Progresul București este unul dintre cluburile de tradiție din fotbalul românesc. Istoria începută în 1944 a fost mai mereu zbuciumată, în principal din cauza problemelor financiare.
Din acest motiv, denumirea grupării din Parcul cu Platani a suferit numeroase modificări, după cum urmează.
1944-1948 – BNR București
1949-1952 – Spartac Banca RPR
1953 – Spartac Finanțe Bănci
1954-1957 – Progresul Finanțe Bănci
1958-1977 – Progresul București
1978-1988 – Progresul Vulcan București
1988-1989 – Progresul Energia București
1989-1991 – Progresul Șoimii IMUC
1991-1994 – Progresul București
1994-2007 – FC Național București
2007-2009 – Progresul București
Din 2000, în urma modificărilor legislative, rezultatele sportive (palmaresul) sunt strâns legate de Certificatul de Identitate Sportivă (CIS) al structurii sportive care înscrie echipa în competiție. De aici și toate discuțiile despre continuitate sportivă. Spre exemplu, dintre cluburile afiliate la FRF în anul 2002, doar Gaz Metan Mediaș are activitate neîntreruptă pe același CIS.
La zăpăceala generală au contribuit și modificările regulamentare din fotbal, extrem de numeroase, dar și dorința de a scăpa de datoriile acumulate la bugetele de stat. Astfel, FRF și LPF au lucrat în complicitate și au favorizat pe cei care ”mutau” echipele de pe o structură sportivă pe alta nouă și imaculată din punct de vedere financiar.
În ceea ce privește Progresul București, ca și în alte cazuri, activitatea fotbalistică a fost separată de celelalte ramuri sportive. Din 2001, funcționează CS Progresul București, asociație de drept privat care are înscrise pe CIS ramurile sportive: baschet, lupte, scrimă, șah, tenis și tenis de masă.
Din 2004, activitatea fotbalistică a fost transferată pe Fotbal Club Național 2000 SA, redenumită după retrogradarea în Liga 2 din 2007 în SC Fotbal Club Progresul București SA. Tot în 2007, Constantin Iacov cedează acțiunile deținute și controlul clubului către Marian Dodu și Ștefan Brotac.
În 2009, Progresul București este exclusă de FRF la jumătatea returului ligii secunde din cauza datoriilor neachitate portarului bulgar Stanev.
Însă, ceea ce a grăbit sfârșitul este, fără îndoială, evacuarea din baza sportivă din Cotroceni. Chiria solicitată de BNR a fost cheia potrivită. Și folosită deloc întâmplător. Timp de zece ani, stadionul nu a mai găzduit niciun eveniment sportiv semnificativ. De altfel, în 2009, Progresul București a organizat un miting în fața BNR la care au participat conducătorii, antrenorii, jucătorii și suporterii.
Pentru a continua activitatea sportivă, în 2009, este înființată Asociația Sportivă “Fotbal Club Progresul București”, avându-l ca președinte pe Bogdan Tohăneanu. Aceasta participă în competițiile organizate de FRF și AMFB fără întrerupere, fiind cea mai longevivă structură sportivă cu numele de PROGRESUL BUCUREȘTI, după ’89. Întreaga activitatea sportivă a fost preluată de AS FC Progresul București, cu o singură excepție. Antrenorul Ilie Rontea și-a luat grupa de juniori și a înființat o altă structură sportivă, ACS Pro Progresu – Ilie Rontea.
Până aici sunt aspecte extrem de cunoscute și nimeni nu le poate nega. Ceea ce urmează ține de fapte concrete, situații certe, dar și de informații mai puțin verificabile.
Progresul București este condusă efectiv de Tudor Iacov, prin delegare de competențe. Acesta devine principalul contestatar al președintelui AMFB. În lupta cu metodele de conducere ale lui Vasile Avram, principal aliat îi este Claudiu Baboia, cel care urmărește de fapt să preia mașinuța de făcut bani. Alegerile prin care Marian Lumînare și Claudiu Baboia se instalează la conducerea AMFB au avut loc datorită unei acțiuni în instanța promovată de Progresul București prin Tudor Iacov.
După câștigarea alegerilor, organizate nestatutar la sfârșitul lunii ianuarie 2016, lui Tudor Iacov i se fac anumite propuneri pe care acesta le refuza, deoarece realizează că noi conducători intenționează doar să perfecționeze metodele lui Vasile Avram și să transforme AMFB în propriul SRL.
Din acel moment, foștii aliați devin inamici. Claudiu Baboia își propune să distrugă Progresul București și ilegalitățile care vizează direct interesele clubului condus de Tudor Iacov devin tot mai dese. Însă, prima tentativă este de a prelua clubul prin intermediari.
Pentru a înțelege contextul întâi trebuie să mergem cu doi ani în urmă. La începutul lunii ianuarie 2014, Erimia Andrei, antrenor la Progresul București, înființează ACS Progresul 1944 Spartac… la Giurgiu. În iunie 2015, se produce o modificare a actelor constitutive și ACS Progresul 1944 Spartac își mută sediul în București.
Pe data de 28 iulie 2015, MTS eliberează CIS pentru această structură sportivă, conform modificărilor actelor constitutive (inițial, CIS-ul fusese eliberat pe Giurgiu pe 12 mai 2014 – GR/A2/00128/2014). În complicitate cu vechea conducere a AMFB, Erimia Andrei, fără a avea drept de semnătură, transferă juniorii Progresului București la propriul club, ACS Progresul 1944 Spartac. Din informațiile pe care le am, respectivele acorduri de transfer nu mai există în arhiva AMFB, probabil fiind distruse. Această manevră face obiectul unei dintre plângerile penale, formulată de Progresul București, care îl vizează pe Erimia Andrei.
În primăvara anului 2016, își fac apariția două noi personaje: Gabriel Rădulescu și Andrei Rusu.
Singura legătură a lui Gabriel Rădulescu cu fotbalul este faptul că tatăl lui, Virgiliu Rădulescu este un vechi suporter al Progresului. Acesta are, fără îndoială, foarte mulți bani, având un pachet consistent de acțiuni la două societăți din domeniul energiei: INSTITUTUL DE STUDII SI PROIECTARI ENERGETICE SA și ROMELECTRO SA, ambele cu sediul în B-dul Lacul Tei nr.1-3.
Practic, o veste excelentă pentru Progresul București. Numai că, în schimbul banilor pe care îi dă pentru susținerea echipei, Gabriel Rădulescu își dorește ca Progresul București să renunțe la toate litigiile cu AMFB și FRF, așa cum avea să reiasă spre finalul sezonului. Deoarece finanțatorul își dorește relații cordiale cu autoritatea, chiar dacă nu este legitimă. Avantajele se văd imediat. Progresul București este favorizată grav în litigiul cu Electroaparataj de comisiile AMFB și FRF. Și astfel, câștigă campionatul și participă în barajul de promovare în Liga 3. Însă, pierde dubla manșă și, cum Tudor Iacov nu dă semne că ar dori să facă pace cu uzurpatorii, Gabriel Rădulescu pleacă la Progresul 1944 Spartac unde găsește mai multă deschidere pentru a-și pune în practică ideile și metodele. Printre aceste metode se numără și mituirea jucătorilor Progresului în turul sezonului următor. Gura îl ia pe dinainte la meciul retur și așa s-a ales cu un dosar penal, în care instanța a decis completarea urmăririi penale.
Relațiile bune pe care le are cu Claudiu Baboia, îl determină pe secretarul general al AMFB să umble la arbitri în play-off, pentru a o favoriza pe Spartac în duelul cu Progresul. Baboia se alege cu dosar penal și, momentan, cu o condamnare cu suspendare. Cercetările continuă și s-au extins.
Andrei Rusu apare la Progresul București la distanță de aproximativ o lună, însoțit de un neamț. Și el e fiul tatălui său, acesta fiind antrenor de juniori în Parcul cu Platani. Și Rusu are pretenții. Vrea ca anumiți oameni să fie îndepărtați de lângă echipă, iar alții să fie promovați. Inclusiv în ceea ce privește anumiți jucători. Nu trece mult timp până se lămuresc lucrurile și i se arată ușa.
Acum, Andrei Rusu dorește să pretindă că CS Progresul 2005 este Progresul București. Pentru aceasta a încercat să atragă și să folosească ca paravan foști progresiști, dar adevărul și intențiile ies repede la iveală. Dar hai să vedem cine este CS Progresul 2005…
În anul 2006, Daniel Pavel, fost jucător, actualmente avocat, a înființat o asociație numită CLUBUL SPORTIV PROGRESUL BUCURESTI 2005, fără nicio pretenție că ar fi FOTBAL CLUB PROGRESUL BUCUREȘTI. Nici nu avea cum din moment ce tot palmaresul era atașat de FC Național 2000 SA, grupare care participa în Liga 1 cu rezultate notabile (locul 4 în 2005 și locul 6 în 2006). De altfel, Progresul 2005 obține CIS abia în anul 2009, dar nu participă în nicio competiție până în 2015/2016.
Pe Daniel Pavel l-am cunoscut la Frăția, unde era unul dintre jucătorii de bază. În urma neînțelegerilor, Daniel Pavel decide să activeze asociația pe care o înființase în urmă cu mulți ani și o înscrie în prima ediție de Liga 5, după reorganizarea sistemului competițional la AMFB. Progresul 2005 încheie sezonul pe primul loc și promovează în Liga 4. În niciun moment, Daniel Pavel nu a pretins că echipa sa ar fi Fotbal Club Progresul București. Nici în această primăvară când am avut ultima discuție la biroul său. Tot la ultima discuție am aflat și de intenția acestuia de a ceda conducerea clubului, deoarece în câteva luni urma să emigreze în Statele Unite ale Americii, unde se află în prezent, parcă la Miami.
Astfel, au fost cooptați în asociație Dan Păun (președinte) și Andrei Rusu (vicepreședinte). Andrei Rusu a dorit să-l folosească pe Dan Păun, antrenor la Progresul București, practic, de la începutul carierei, pe post de afiș publicitar. Combinația nu a ținut mult, deoarece Dan Păun nu s-a lăsat manipulat și înainte de meciul cu ACS Bucharest United și-a anunțat intenția de a demisiona. Și a demisionat, fiind înlocuit în funcția de președinte de Andrei Rusu.
Întreb și eu, retoric, așa cum întrebă mulți suporteri: ce legătură are o asociație care în palmares deține doar două sezoane de Liga 4 și unul de Liga 5 cu Fotbal Club Progresul București? Absolut niciuna!
Dar are legătură cu altceva. Cu manevre subterane de care nu este străină nici conducerea AMFB, nici Gabriel Rădulescu. Printre suporteri circulă un zvon potrivit căruia finanțatorul Spartac încearcă o unificare de formă la îndemnului unuia dintre groparii Progresului, cu activitate îndelungată la BNR. În sprijinul acestei teorii vine și întâlnirea “întâmplătoare” de la Mall.
În concluzie, ACS Progresul 1944 Spartac și CS Progresul 2005 nu pot pretinde nicio secundă că ar continua activitatea Fotbal Club Progresul București.
Singura structură sportivă care are argumente solide în această privință este Asociația Sportivă “Fotbal Club Progresul București”, care a preluat activitatea sportivă a Progresului București în 2009 și o continuă neîntrerupt de aproape zece ani! Restul e impostură!
Am scris acest rezumat scurt al evenimentelor la solicitarea transmisă pe Facebook de unul dintre suporterii Progresului București.
