Astăzi, prin Încheierea Judecătoriei Sectorului 6, Marian Lumînare a fost validat în funcția de președinte al Consiliului Director al AMFB. Aceasta nu înseamnă că, din acest moment, are toate atribuțiile prevăzute de Statut și poate reprezenta AMFB.
În fapt, nu Marian Lumînare a fost validat, ci a fost admisă cererea de modificare a actelor constitutive decisă de Adunarea Generală din ianuarie 2016, adică alegerea lui Marian Lumînare, unicul punct aflat pe ordinea de zi, conform procesului verbal depus la dosar. Numai că, încheierea poate fi atacată cu apel în 5 zile de la comunicare, iar înscrierea modificărilor în Registru se va produce după soluționarea eventualului apel de către Tribunalul București, conform procedurii urmate și în alte cazuri, precum cele ale lui Vasile Avram și Răzvan Burleanu.
Oricum, pare o victorie importantă la prima vedere pentru Marian Lumînare și pentru cei care-l susțin, cel puțin aceștia pot zice că au 1-0. Numai că, și dacă decizia de astăzi ar fi fost de respingere, meciul decisiv se joaca tot la Tribunalul București.
Pe de altă parte, e greu de înțeles cum a fost posibil să fie acceptată cererea de modificare a actelor constitutive, în condițiile în care legea a fost încălcată pe toate părțile, într-un mod evident. Totuși, știm prea bine că justiția din România nu e nici oarbă și nici virgină. Chiar îi spuneam lui Tudor Iacov săptămâna trecută că amânarea pronunțării pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, cu toate că părțile nu solicitaseră acest lucru, nu pute a bine. Însă, instanța are posibilitatea să stabilescă ordinea de administrare a probelor, cu toate că NCPC spune cu totul altceva în privința concluziilor scrise. Acestea sunt poate doar teoriile mele ale conspirației, alimentate de multele elemente sordide ale realității din România, dar nu știu cum dracu se face, dar se potrivesc perfect.
Comunicarea încheierii de astăzi se poate face în trei zile sau în trei luni, deci putem să ne așteptăm la o decizie finală chiar și în luna septembrie. Poate că aici rezidă și una dintre explicații. Din moment ce pe rolul Curții de Apel se află, practic, aceeași speță în dosarul privind ordinul MTS, s-a pasat responsabilitatea instanței superioare.
Venind vorba de acest dosar, trebuie spus că una dintre cererile de intervenție este făcută de către clubul păstorit de Pandele, prietenul baboilor (ei se laudă) din Voluntari. Chiar nu îl înțeleg pe domnul primar… Dacă vrea neapărat să joace și, mai ales, să voteze la București de ce nu organizează un referendum prin care urbea pe care o păstorește să devină cartier bucureștean? Primarul General al Capitalei nu cred că ar spune nu, doar amândoi locuiesc sub același acoperiș. Și-ar pierde postul de primar? Nicio problemă, vine primar la București și pe Firea o alegem Președinte. Așa toată lumea va fi fericită. Dar nu, nu e bine așa. Domnul Pandele cu FC Voluntari vrea să fie cu luntrea în doi curi, să voteze și la Ilfov și la București. Nu îi negăm potența, dar legal nu se poate. Aceeași discuție legată de o potențială cerere de interveniție din partea Concordiei Chiajna. Ori la Ilfov, ori la București. Acolo unde este înregistrat sediul social. Un club nu poate face parte din două asociații județene pe ramură sportivă.
În ceea ce îl privește pe Marian Lumînare vom afla cât de președinte e acum și cât de legală e semnătura domniei sale în urma verdictului din procesul cu Marcel Paraschiv. Din câte cunosc procedurile, acesta e primul care ar putea să aducă lumină, însă cine știe poate la Curtea de Apel vom avea o decizie privind Ordinul 1073/2016 al MTS mult mai repede decât anticipez.
În ceea ce privește salariile arbitrilor la AMFB, în câteva zile o să mai expun câteva aspecte și voi pune la dispozițiile modele de cerere pentru AMFB și ITM.
Pe de altă parte, îl rog pe domnul Baboi să facă repede ce a spus ieri. Tare, tare, foarte tare. Pentru că tot ieri a confimat câteva aspecte pe care doar le bănuiam și astfel acum imaginea e completă.
Contractele există, arbitrii declară că nu le-au semnat și nu au încasat bani în baza lor. Aici nu mai e vorba de cât au încasat, ci dacă au încasat. Mai mult, arbitrii trebuiau să încaseze sumele înscrise în contracte, indiferent de numărul de jocuri la care au fost delegați, deoarece vorbim de contracte de muncă, nu de prestări servicii. Dacă nu au avut obiectul muncii nu este vina lor, ci a angajatorului. Exact ca în cazul fotbaliștilor. Au contract, nu joacă, dar își primesc salariul. Aici nu există dubii și orice clauză contrară, cu excepția unor situații speciale în care s-ar găsi angajatorul, este nulă de drept. Stați p-aproape, căscați bine ochii și urechile.
